Lună dulce, lună amară
Câte mai am de înfruntat
Ca totul să nu mai fie de ocară?
Prin câte să mai trec, ce s-a întâmplat
Cu copila ce putea sa facă,
Cu copila ce avea zâmbete
Să împartă şi să dreagă
Să facă bine în sentimente?
Şi unde a fugit speranța?
Unde a fugit lumina?
Ce s-a întâmplat cu soarta
De nu și-a mai făcut cununia?
A fugit, a plâns și s-a ascuns,
În lumea largă a tăcut,
În ochii oamenilor s-a scurs,
A făcut tot ce s-a putut
Si nimeni nu a încercat
Să o ajute, să o ducă în liniște
Aşa ca încet s-a disipat
Si gânduri negre sa o întunece.
Krama 